PARTEA II
Cum influențează cele mai importante 5 relații ale noastre calitatea vieții?
Când iubirea doare: relații care ne epuizează, nu ne hrănesc
Când iubirea doare: relații care ne epuizează, nu ne hrănesc
Singură, după un mariaj cu un partener narcisic
În prezent, Anna își crește fiica singură, după un mariaj de 7 ani cu un partener narcisic.
Narcisicul este un partener care caută să îl iubești și accepți „necondiționat” și să îi alimentezi sentimentul de superioritate.

În relația cu un narcisist te simți neînțeles, nevalidat, nu ai niciodată dreptate, iar emoțiile tale sunt mofturi.

Manipularea unui partener narcisic poate fi greu de identificat, comportamentele lui alternând între manifestarea admirației și neglijare.

(Într-un articol următor voi detalia cazuri și exemple de relații cu parteneri narcisici.)
I-a fost destul de greu să iasă din această relație de căsnicie, crezând că dacă totuși ea ar face mai mult pentru ei amândoi, el i-ar da importanța pe care a simțit-o în puținele momente de mângâiere și atenție.
Sprijinul care i-a schimbat destinul
În câteva cuvinte mi-a mărturisit că, din fericire, a fost inspirată să contacteze un grup de suport pentru victime abuzate domestic și astfel, cu ajutor, a reușit să iasă din capcana distructivă în care se afla. Și-a luat fiica și s-a mutat într-un alt oraș.

Aici a observat atât de multe oportunități și atât de multe persoane cu potențial.
– „Într-un fel m-am simțit intimidată și nesigură de toți aceia care erau economiști ca și mine."
"Dar, în același timp, rezultatele lor de succes erau dovada clară că și eu puteam să aspir la o viață mai bună.

Mi-a luat ceva timp până am ajuns unde sunt acum, dar senzația de împlinire a apărut 3 ani mai târziu, când l-am cunoscut pe el."
O iubire intensă… și sfârșitul ei
"Domeniile noastre de activitate se aseamănă, dar activăm în puncte de lucru diferite. Am trăit cu el cea mai frumoasă parte a vieții mele.

Însă s-a terminat… iar acesta este motivul pentru care am venit la terapie: să reușesc să gestionez această durere puternică.

Cred că îl vreau înapoi, apoi îmi dau seama că de fapt totul a fost o iluzie și că eu m-am îndrăgostit și am avut nevoie să cred într-o persoană pe care am idealizat-o, nu pe el așa cum este real.
– „Nu știu cum să trăiesc fără el.”
"Atenția și interesul lui față de mine m-au inspirat să fac lucruri pe care poate nu aș fi avut altfel curaj să le fac.

Influența lui m-a determinat să îndrăznesc să fiu orice pot fi, să zbor cât mai sus… pentru că el era acolo, martor la evoluția mea. Aveam cui să îi demonstrez valoarea mea. Mi-am depășit multe bariere.

Deși mă simțeam obosită, prezența lui îmi dădea o stare de entuziasm nemaiîntâlnită până atunci."

Analiza tiparelor din relațiile importante
– Am înțeles, am spus eu, când Anna mă privea cu ochii mari și plini de lacrimi, de parcă răspunsul și pansamentul pentru durerea ei se aflau la mine într-un sertar.

– Hai să privim puțin în spate la tot ce am auzit până acum de la tine, să privim la familia ta de bază – la mama, tata și sora ta – apoi, ani mai târziu, la următoarea relație importantă, fostul soț, și câțiva ani mai târziu, la fostul iubit.

Ce observi? Ce se repetă?
Cu care dintre parteneri ai repetat tiparul relației cu mama și cu care ai repetat tiparul relației cu tata?

Oare are sens pentru tine?
Cât de mult ți-ai transformat viața pentru că aceste persoane au avut un rol important pentru tine?
Și, când privești obiectiv, le poți atribui valoarea pe care aceste relații o au? Ca fiind cele mai importante relații ale tale de până acum?

Oare cum crezi că era viața ta dacă relația cu soțul tău era ușor diferită de cum a fost?
Dar dacă nu l-ai fi întâlnit pe fostul iubit, oare câte momente trăite la vârsta asta ai fi ratat?
Poți observa beneficiile acestor relații?

Ce s-a întâmplat cu iubitul acesta?
Care a fost motivul pentru care această relație s-a încheiat?
„Cred că iubitul acesta, real vorbind, nu m-a iubit.
S-a simțit bine cu mine în perioada de cucerire. Atitudinea mea, prin prisma meseriei, ne făcea pe amândoi să intrăm într-o competiție unul cu celălalt. Am început întâi să vorbim și apoi, când ne-am apropiat mai mult, am aflat că încă ținea legătura cu fosta lui parteneră. Adică el nu era nici în vechea relație, dar nici în afara ei.”
"Cumva, pe mine m-a folosit pentru mândria lui. Am fost ca un fel de trofeu, iar loialitatea mea nu a prezentat niciun interes pentru el.

Și, când am început să observ lipsa dovezilor de iubire, când am început să pun întrebări profunde despre noi doi, îmi spunea că am înnebunit, că sunt prea emoțională, prea sensibilă, prea mult.

Intuitiv simțeam altceva, dar îmi aducea mereu argumente de ce era greșit ceea ce percepeam. Instinctele îmi spuneau că nu o să dureze, că doar mă amăgește pentru că și el se simțea bine și doar atât își dorea, pe când eu îmi doream mai mult. Aveam nevoie de stabilitate.

Când îi spuneam toate astea, îmi spunea că, din lipsa ocupației, gândesc prea mult și mintea mea creează scenarii.

Toate limitele mele au devenit, în scurt timp, probleme. Am început să mă îndoiesc de mine, cerându-mi scuze pentru tot ce simțeam și gândeam.

Trecutul a arătat că, de când am început să întreb, să îi spun ce mi-aș dori și ce îmi lipsește, au mai durat câteva luni până când s-a terminat totul.

Am avut senzația că a fost vina mea, dar adevărul este altul: el nu a intenționat să aibă o relație serioasă cu mine, doar s-a bucurat de timpul petrecut împreună cât avea să dureze.

I-a plăcut importanța pe care i-am dat-o, validarea, confirmarea și tot ce i-am oferit ca femeie, în timp ce mă gândeam că poate, dacă am să îl iubesc mai mult, o să ajungă în cele din urmă să mă vadă și să își dorească să rămână."
"Dar el doar a luat tot ce a primit, fără să dea nimic înapoi."
Povestea Annei nu este doar despre pierdere, ci și despre oglindire. Despre cum fiecare relație – oricât de dureroasă – ne arată ceva despre noi înșine, despre limitele noastre și despre locurile în care încă avem de vindecat.

Când tiparele din copilărie se repetă în viața de adult, ele nu vin să ne pedepsească, ci să ne învețe.

Întrebarea esențială nu este „De ce mi s-a întâmplat?”, ci „Ce pot învăța și cum pot crește din asta?”

În partea următoare vom merge mai adânc:

  • Vom vorbi despre ce înseamnă, de fapt, să fii parte importantă din viața cuiva.
  • Vom explora diferența dintre bărbatul pe care îl idealizezi și cel real.
  • Și vei descoperi un exercițiu simplu, dar revelator, prin care poți vedea cum oamenii din jurul tău îți influențează nivelul de energie, claritatea și succesul.
Pentru că, uneori, vindecarea nu începe prin a uita pe cineva… ci prin a te regăsi pe tine.
Made on
Tilda