PARTEA I
Cum influențează cele mai importante 5 relații ale noastre calitatea vieții?
Tiparele care ne formează: copilăria ca matriță relațională
Cum mediul în care am crescut ne influențează viața adultă
În funcție de mediul în care am crescut în copilărie, studiile arată că vom recrea un mediu similar, în care atragem tiparele familiare. Acestea se reflectă în prieteniile noastre, relațiile profesionale și cele romantice.
Povestea reală a unei femei care „le face pe toate”
Cu acordul clientei mele, voi folosi cazul ei pentru a exemplifica situații cu care ne confruntăm cei mai mulți dintre noi. Pentru a păstra confidențialitatea, numele protagonistei este fictiv și ales la întâmplare.
Într-o zi a venit în cabinet Anna, o femeie ambițioasă, cu trăsături gingașe, feminine, dar cu o atitudine fermă, autoritară, masculină.
Situația cu care se confruntă Anna este aceea a regăsirii sensului după o relație eșuată. Anna are mai multe joburi și, în fiecare dintre rolurile pe care le împlinește, ea este un lider care evaluează împreună cu superiorii rezultatele echipelor sale și trasează zilnic noi sarcini și noi direcții – atât pentru ea, cât și pentru cei cu care lucrează.
Într-o zi a venit în cabinet Anna, o femeie ambițioasă, cu trăsături gingașe, feminine, dar cu o atitudine fermă, autoritară, masculină.
Situația cu care se confruntă Anna este aceea a regăsirii sensului după o relație eșuată. Anna are mai multe joburi și, în fiecare dintre rolurile pe care le împlinește, ea este un lider care evaluează împreună cu superiorii rezultatele echipelor sale și trasează zilnic noi sarcini și noi direcții – atât pentru ea, cât și pentru cei cu care lucrează.
Anna îmi povestește că situația materială este ușor instabilă și că de starea ei de bine depinde totul.
Îmi spune cu tristețe că doar fiica ei o privește ca pe cea mai importantă persoană.În rest, zilnic, pentru ea și pentru toți ceilalți trebuie mereu să-și demonstreze valoarea.
Îi observam tristețea adâncă și priveam dincolo de situația din prezent – la copilăria ce a marcat-o profund. Așa cum se întâmplă cu mulți dintre noi.
Îmi spune cu tristețe că doar fiica ei o privește ca pe cea mai importantă persoană.În rest, zilnic, pentru ea și pentru toți ceilalți trebuie mereu să-și demonstreze valoarea.
Îi observam tristețea adâncă și priveam dincolo de situația din prezent – la copilăria ce a marcat-o profund. Așa cum se întâmplă cu mulți dintre noi.
„Dacă mâine se întâmplă să ajung la spital, pot fi cu ușurință înlocuită din toate funcțiile.”
Întoarcere în trecut: cine era Anna mică?
Am invitat-o, înainte să intrăm în povestea ei de iubire, să facem o incursiune în timp. Să ajungem în copilăria ei.
Apoi am întrebat:
Apoi am întrebat:
C:
Cui simțeai că trebuia să-i demonstrezi ceva pentru a primi fie atenție, fie afecțiune, sau alte beneficii?
A:
Mamei
C:
Mai ai frați, Anna?
A:
Da, mai am o soră.
O soră mai mică, de care este mândră.
În ciuda educației primite acasă și dincolo de comportamentul mamei, Anna a lucrat în terapie pe relația conflictuală și de invidie cu sora ei. Acum, se gândește la ea cu mângâiere și compasiune.
În ciuda educației primite acasă și dincolo de comportamentul mamei, Anna a lucrat în terapie pe relația conflictuală și de invidie cu sora ei. Acum, se gândește la ea cu mângâiere și compasiune.
Relația cu părinții: între absență, comparații și nevoie de aprobare
Am întrebat cât de prezent a fost tatăl ei și dacă și el a făcut diferențe între ea și sora ei, așa cum a perceput din atitudinea mamei.
Mi-a răspuns că, în perioada aceea – în ultimii ani din comunism – tatăl ei lucra foarte mult. Era pilot și se afla mereu în misiuni, ca militar activ.
Motiv pentru care sarcinile gospodăriei și creșterea celor două fiice cădeau mai mult pe umerii mamei în timpul școlii.În vacanțe, fetele își petreceau timpul cu bunicii din partea tatălui.
Mama o mustra adeseori și o speria, spunându-i că o va pârî tatălui și o va face de rușine atunci când acesta ajungea acasă.
Pentru Anna, tatăl era acel înțelept care căuta s-o înțeleagă cu blândețe, înainte să o judece prea aspru pentru năzbâtiile care o deranjau pe mamă.
Mi-a răspuns că, în perioada aceea – în ultimii ani din comunism – tatăl ei lucra foarte mult. Era pilot și se afla mereu în misiuni, ca militar activ.
Motiv pentru care sarcinile gospodăriei și creșterea celor două fiice cădeau mai mult pe umerii mamei în timpul școlii.În vacanțe, fetele își petreceau timpul cu bunicii din partea tatălui.
Mama o mustra adeseori și o speria, spunându-i că o va pârî tatălui și o va face de rușine atunci când acesta ajungea acasă.
Pentru Anna, tatăl era acel înțelept care căuta s-o înțeleagă cu blândețe, înainte să o judece prea aspru pentru năzbâtiile care o deranjau pe mamă.
Relația cu mama a fost destul de conflictuală, cu multe diferențe de percepție. Pentru a primi atenția și afecțiunea după care tânjea, Anna renunța deseori la dorințele și ideile proprii, doar ca să-i facă pe plac mamei.
Situația devenea stabilă și plăcută… până la următoarea cerință. Când Anna argumenta, mama se înfuria. Dorea ca fiica ei să fie obedientă și ajungea să adopte chiar și atitudini violente.
Ușor, Anna a devenit o mică răzvrătită. O fată care opunea rezistență și dorea cu orice preț să demonstreze că și ea merită.
Iar tatăl ei, mereu absent, devenise persoana pe care își dorea s-o facă mândră de rezultatele ei.
Situația devenea stabilă și plăcută… până la următoarea cerință. Când Anna argumenta, mama se înfuria. Dorea ca fiica ei să fie obedientă și ajungea să adopte chiar și atitudini violente.
Ușor, Anna a devenit o mică răzvrătită. O fată care opunea rezistență și dorea cu orice preț să demonstreze că și ea merită.
Iar tatăl ei, mereu absent, devenise persoana pe care își dorea s-o facă mândră de rezultatele ei.
Aceasta este, pe scurt, povestea copilăriei Annei.
În partea următoare, vom vedea cum aceste răni timpurii s-au transformat în alegeri relaționale. Cum Anna a intrat într-un mariaj toxic și apoi într-o relație aparent perfectă, care i-a arătat… tot ce nu mai era dispusă să accepte.
