Oare ce crezi tu că înseamnă să dezvolți un parteneriat conștient?
Am avut în ultima vreme în cabinet numai îndrăgostiți, vine primăvara, se încălzește afară, se încălzesc și inimile și se percep diferitele nuanțe ale fluturilor din stomac...
Ai putea crede ca e wow. De fapt, nu prea!

Pentru unii e așa frumos și plăcut, în timp ce pentru alții , este atât epuizant, un real consum energetic, frumos ce-i drept, însă istovitor, în mintea lor derulându-se un veșnic monolog “ o fi potrivit”, “nu aș vrea sa fiu penibil/ă”, “să fac asta, mie mi-ar plăcea…dar ei/lui?”, sau “ce o să creadă despre mine?”

Toate aceste stări de nesiguranță, vin de fapt de la teama de a fi respins.
Ce înseamnă îndrăgostirea asta? Și ce înseamnă sănătate emoțională?
Ce înseamnă să dezvolți un parteneriat conștient, și cum poți face asta?
Hai să le luăm pe rând.

Ce înseamnă îndrăgostirea?

Potrivit doctorilor H.Hendrix și H.Lakelly Hunt, fondatorii terapiei de cuplu Imago, îndrăgostirea se produce în momentul când întâlnim o persoană, alături de care percepem că am găsit fericirea cu care ne-am născut.
Brusc vedem viața în culori “ne ciugulim urechile” unul altuia, ne spunem totul și astfel rigiditățile și limitările se topesc. Ne percepem mai sexy, mai deștepți, mai amuzanți, mai generoși. Ai observat?

Decidem cumva că nu putem trăi fără cel iubit pentru că acum ne simțim pe deplin vii și conectați, ne simțim noi înșine. În sfârșit ne simțim în siguranță și scoatem un suspin de ușurare, pare că totul va merge bine până la urmă.

Dar inevitabil , adesea când ne căsătorim sau ne mutăm împreună, lucrurile încep să meargă prost. În unele cazuri totul se destramă pentru că voalul iluziei cade și ni se pare ca partenerii noștri sunt altfel de cum am crezut noi că sunt. Și astfel ajungem să observăm ca au trăsături pe care nu le putem suporta. Chiar și calitățile pe care poate înainte le admiram, acum ne irită.

Ce se intampla de fapt?
Se deschid rănile vechi când realizăm că partenerii noștri nu pot sau nu sunt dispuși să ne iubească și să aibă grijă de noi așa cum au promis, sau poate cum au lăsat impresia că o puteau face. Visurile noastre sunt sfărâmate. Dezamăgirea se transformă în furie, pare cumva că se petrece un alt film, altul decât cel în care am ales sa fim. Din acest pas, deseori ne este teamă că nu vom mai putea întoarce acele momente în care ni s-a “redat speranța, pofta de viață și bucuria“.
Pentru că partenerul/partenera nu ne mai oferă cu generozitate ce avem nevoie, ajungem să schimbăm tactica, încercând sa îl/o facem sa îi pese - prin furie, crize, retragere, rușinare, intimidare, critică și absolut orice credem că ar putea funcționa.
- Îl /o voi face să mă iubească- (cel puțin cu ideea asta pornim în procesul negocierii)

Și exact așa începe, negociem timpul petrecut împreună, fără să putem gestiona așa cum ne-am dori și calitatea acestuia. Negociem doza de iubire pe care ne dorim s-o primim, negociem cadourile, taskurile zilnice și treburile în casă… Și prin toată această negociere ne măsurăm succesul în ce am dat și ce am câștigat.

Și până la urmă ce este asta? Se poate numi asta iubire?
Aș spune ca mai degrabă este lupta pentru putere prin manipulare, iar ea poate continua foarte mulți ani, până ajungem la despărțire , sau vom ajunge la un armistițiu, sau până când vom căuta ajutor terapeutic, disperați fiind să retrăim acel sentiment de vitalitate fericită și conectare.

Ce este ce ne dorim de fapt?
Să ne primim visul înapoi.

Te-ai regăsit vreodată în situații similare? Știi ce se întâmplă de fapt în etapa asta?
Noi avem impresia că suntem liberi să alegem persoanele cu care ne dorim să fim, dar de fapt nu prea e așa. Indiferent de ce calități credem noi că am căuta la partener /parteneră, de fapt inconștientul are propria agendă când vine vorba despre această alegere importantă.

Potrivit cercetătorilor, creierul nostru primitiv are o pornire compulsivă și nenegociabilă de a restaura deplina vitalitate și bucurie cu care am venit pe lume.
Pentru a realiza acest lucru, trebuie să repare pierderile suferite în copilărie ca răspuns la nesatisfacerea nevoilor noastre, iar, pentru el, aceasta reparație, înseamnă a găsi un partener care ne poate oferi ceea ce părinții noștri nu au reușit să ne ofere.

Am crede atunci că vom alege pe cineva care are acele lucruri care le-au lipsit părinților noștri și bine înțeles este ceea ce căutăm în mod conștient. Dacă totul ar fi așa simplu...
Dar creierul are o listă de calități ce le dorește bifate, și nu se lasă influențat, poartă cu sine prin lume o imagine a partenerului perfect , o sinteză complexă de calități, alcătuită în funcție de modul în care cei care ne-au crescut, au răspuns la nevoile noastre.

Ficare plăcere sau durere, fiecare interacțiune a copilăriei și-a lăsat amprenta în noi, iar aceste impresii colective formează o imagine inconștientă pe care încercăm să o recunoaștem pe măsură ce scanăm mediul din jurul nostru pentru a găsi un partener potrivit.

Deși în mod conștient căutam numai trăsăturile pozitive , trăsăturile negative ale celor care au avut grijă de noi sunt imprimate și mai profund în imaginea pe care noi o considerăm “partenerul potrivit”, deoarece acestea sunt cele care ne-au cauzat rănile pe care acum căutam să le vindecăm. Inconștientul nostru are nevoie ca starea noastră de conectare fericită să fie reparată de cineva care ne amintește de părinții noștri.

Așadar când ne îndrăgostim și lumea pare un loc mai bun, creierul nostru vechi ne spune că am găsit pe cineva împreună cu care ne putem încheia problemele și vindeca durerile emoționale din copilărie, lăsate fără rezolvare. Părinții noștri imperfecți rămași înghețați în memoria noastră din copilărie, sunt reconstituiți în partenerii noștri.
Din nefericire , din moment ce nu înțelegem ce ni se întâmplă, suntem șocați să aflăm adevărul îngrozitor despre cel /cea pe care îl/o iubim și fugim urlând în direcția opusă.

Ai spune că aceasta este rețeta dezastrului. Cum am putea să ne rezolvăm problemele din copilărie, dacă partenerul/a ne rănește la fel ca și părinții, iar noi suntem blocați în tiparele copilăriei, care ne rănesc partenerul?
Secretul, răspunsul care face miracole este: CONȘTIINȚA. Ea schimba totul.
Când nu suntem atenți, prezenți și constienți de agenda ascunsă a iubirii, rezultă un dezastru pentru că scenariile copilăriei se repetă inevitabil cu aceleași consecințe devastatoare.

Când înțelegem că ne-am ales partenerii pentru a ne vindeca anumite răni și că vindecarea lor este cheia pentru a încheia această tânjire, am făcut primul pas în călătoria noastră pe drumul către adevărata iubire.


Un parteneriat sănătos emoțional, înseamnă un parteneriat conștient.
Asta constă în starea ta de prezență cu tine mai întâi. Ești din ce în ce mai conștient ori de câte ori clișeele mentale revin, și observi cum așteptările tale sunt sau nu realiste.
Pas cu pas, prezent, observi și conștientizezi că mecanismele de adaptare ca plânsul, furia și retragerea ca formă de protest și de pedeapsa, creează mai mult deficit decât beneficiu.

Schimbarea începe întotdeauna din interior, începe cu propria persoană.
Ușor, deseori cu ajutorul și prin procesul terapeutic ne dăm nouă înșine ce înțelegem că ne lipsește, ne dorim și tânjim. După care întelegându-ne partenerul, alegându-l conștient de data aceasta, începem să oferim și ei/lui ce are nevoie, devenind persoana de care el/ea are nevoie pentru a se vindeca.

Adevărata iubire se naște în relații atunci când înțelegem despre ce e vorba, și ce este necesar să facem pentru a le avea. Asta înseamnă să dezvolți un parteneriat conștient!
Să ieși din iluzie!
Să ajungi să fii în siguranță, să te vindeci, sa refaci experiența originară a reconectării și să îți transformi relația cu tine și apoi pe cea de cuplu, într-o sursă durabilă de iubire și intimitate.

Pentru lucru conștient și intenționat cu propria persoană, va aștept în cabinet sau în online.